Cum să te ierți atunci când ai rănit pe cineva

De multe ori, este mult mai dificil să ne iertăm pe noi înșine atunci când simțim că am rănit pe cineva, decât să iertăm pe altcineva care ne-a provocat durere. Iertarea de sine poate fi una dintre cele mai profunde și dificile provocări emoționale.

Haide să privim împreună spre ce înseamnă iertarea de sine și cum poate arăta acest proces, mai ales atunci când greșeala noastră a afectat pe cineva drag.

🧠 Criticul interior - vocea care se trezește foarte ușor

Uneori, nici nu este nevoie de mult pentru ca vocea criticului interior să se trezească. Ne putem întreba dacă tonul pe care l-am folosit cu părinții într-un moment de stres a fost nepotrivit sau dacă o remarcă spusă despre un coleg ar putea fi considerată bârfă.

În momentele în care realizăm că am rănit pe cineva, iertarea de sine poate părea imposibilă. E ca și cum ne-am bloca într-un spațiu de rușine, vinovăție și autojudecată.

💭 Ce este, de fapt, iertarea de sine?

În procesul terapeutic, mulți dintre clienți ajung, la un moment dat, la o realizare profundă și spun:

„Cred că trebuie să mă iert.”

Imediat după aceea, însă, apare o întrebare firească și dureroasă:

„Dar... cum să mă iert?”

Îmi place acel moment foarte mult căci știu cât de important și esențial este.  Iertarea de sine este un proces mult mai complex decât pare. E ușor de spus „Trebuie doar să te ierți”, dar rareori ne oprim să înțelegem ce înseamnă cu adevărat acest lucru și mai ales, cum se face.

Înainte de a trece mai departe, te invit să te întrebi: Ce înseamnă, pentru tine, iertarea? Alocă-ți câteva minute pentru a răspunde căci răspunsul nu este atât de simplu pe cât pare.

🌿 O perspectivă integrativă asupra iertării

Îmi place definiția oferită de dr. Dumitru Constantin Dulcan, care aduce o viziune atât spirituală, cât și științifică asupra iertării:

„Din punct de vedere spiritual, iertarea înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru energetic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter”.

Pentru mine, ca terapeut, această viziune subliniază că iertarea de sine nu este doar un act mental, ci o transformare profundă — o resetare interioară. Când îmi însoțesc clienții prin procesul iertării de sine, aceasta este adesea o călătorie lungă și dureroasă.

🔄 Cum începe procesul iertării de sine?

1. Numește-ți credința de bază

Cu toții greșim. Însă unele greșeli par să se lipească de noi — rămân mai mult decât altele. De ce?

Adesea, o greșeală care ne este greu de iertat atinge o credință de bază negativă despre cine suntem.

Ce vreau să spun prin asta? Să aruncăm o privire la un exemplu.

Imaginează-ți o mamă care, într-o zi tensionată, își pierde răbdarea și țipă la copiii ei. Dacă ea are convingerea de bază că este o mamă bună și dedicată, va vedea acel moment ca pe o abatere temporară. Se va putea ierta mai ușor și va căuta soluții pentru a evita ca situația să se repete.

Dar dacă, undeva adânc, ea crede că nu este o mamă suficient de bună, acel moment poate părea o dovadă convingătoare a acestei frici.Și atunci, rușinea se adâncește, iar iertarea pare imposibilă.

Când facem o greșeală, o comparăm cu ceea ce credem despre noi înșine.Dacă greșeala nu se aliniază cu imaginea de sine, o putem lăsa să plece. Dacă însă o confirmă, ne afundăm într-un spațiu dureros.

2. Verifică realitatea

Odată ce ai identificat o credință negativă, întreabă-te: Este aceasta cu adevărat adevărată?

Dacă, de exemplu, crezi că nu ești o mamă bună, caută dovezile reale.

• Când ai fost prezentă și blândă?

• Când ai oferit susținere, iubire, joacă?

Creierul nostru este antrenat să vadă ceea ce confirmă fricile și convingerile negative. Procesul de vindecare presupune re-antrenarea atenției către întregul adevăr, nu doar spre o parte (care de cele mai multe ori e orientată spre negativ).

Corect față de noi înșine e ca dacă ne petrecem timpul aducând argumente negative despre ceva anume, să ne petrecem aceeași cantitate de timp aducând și argumente pozitive despre acel lucru. Aceasta e o tehnică foarte bună care te poate ajuta să vezi imaginea de ansamblu.

3. Cere feedback de la oameni de încredere

Mulți dintre noi avem nevoie de backup pentru a verifica cu exactitate realitatea convingerilor noastre de bază. Este util să apelezi la cineva apropiat, care te cunoaște și care te poate ajuta să vezi imaginea completă.

Dar nu te opri la un simplu „Nu, nu ești o mamă rea” sau „Nu, ceea ce tu crezi nu e așa”. Mergi mai profund și întreabă:

„Poți să-mi spui concret de ce nu crezi că această convingere e adevărată? Ce vezi tu la mine?”

Așadar, dacă ceri ajutorul unei persoane apropiate pentru a te ajuta să-ți verifici convingerile de bază, rugați-i să vă ajute să vedeți dovezile pe care le văd și care arată că credința dvs. negativă este inexactă. Perspectiva cuiva drag poate aduce o lumină blândă peste întunericul pe care îl simțim în noi.

4. Repetă procesul, ori de câte ori este nevoie

Am menționat că iertarea este un proces. Chiar și după ce ai avut o discuție profundă, chiar și după ce te simți mai ușurat, e posibil să apară din nou rușinea sau auto-judecata. Revenirea în acest proces — cu blândețe, fără presiunea perfecțiunii — este, în sine, o formă de vindecare.

🌱 În încheiere...

Dacă te lupți să te ierți pentru că ai rănit pe cineva, e important să știi că nu ești singur. Iertarea de sine nu este un lux, ci un pas necesar pentru a merge mai departe cu autenticitate, compasiune și creștere.